Etichete

, , ,

shirley

Mă gandesc că ai ajuns să citești acest articol pentru că nu obții ceea ce îți dorești, pentru că nu ai ceea ce vrei și cauți în diferite părți soluții la aceste probleme.

Se poate să fii într-o relație de cuplu și să nu ai ceea ce te așteptai, să vrei ca lucrurile să fie puțin altfel, să știe celălalt ce îți dorești, să vă certați mai puțin și să vă înțelegeți mai bine. Tu vrei ca el să fie mai cald, dar parcă el e distant, sau invers, te simți sufocat(ă) și ai dori mai mult spațiu. În același timp, vrei să transmiți aceste lucruri într-o manieră în care să nu se supere sau să reduci cât se poate de mult riscul ca celălalt să intre în defensivă și să se iște o ceartă.

Poate că nu ești într-o relație de cuplu, poate că ești în căutarea uneia dar parcă dai tot de persoane cu care lucrurile merg bine la început, iar apoi, treptat treptat vezi că dulcele devine tot mai acru și mai amar. Te așteptai să fie așa cum îți dorești dar nu a ieșit. Tu cauți relație dar celălalt ți-a spus doar acum că nu caută, sau poate nu cauți relație dar celălalt doar după ceva timp îți spune „eu credeam că noi suntem împreună…”

 

Să zicem că nu te preocupă această parte a relațiilor de cuplu, ești ok, te interesează mai mult alte domenii ale vieții. Ești foarte centrat pe carieră și pe muncă, îți dorești rezultate și să atingi ceea ce îți propui. Observi totodată că nu poți lucra singur și că ai nevoie de ajutorul celorlalți, fie că sunt proiecte de grup sau pur și simplu îți lipsesc informații fără de care nu poți duce la bun sfârșit munca pe care ai început-o.

Cum ceri ceea ce vrei? Cum ceri unui coleg să pună mai mult osul la treabă, sau să-ți dea informația de care ai nevoie? Cum ceri unui coleg să te ajute atunci când vezi că nu te descurci sau cum îi spui să nu mai facă anumite gesturi care te deranjează? Poate vorbește peste tine la ședințe, poate îți spune că își asumă niște angajamente dar nu le duce la bun sfârșit. Poate spune că se va ocupa el de o bucățică din munca ta însă observi că nu se ține de cuvânt și după va trebui să rezolvi tot tu și problemele care nu existau înainte dar care au apărut după ce celălalt nu și-a făcut treaba.

Cum ceri vecinului să dea muzica mai încet fără să se supere? Sau să înțeleagă că e ziua ta și vrei totuși să continui cheful pentru că ai adus toți oamenii la tine?

Răspunsul este prin: comunicare.

Dar ce fel de comunicare? Comunicare asertivă.

Vreau să-ți povestesc în acest articol despre un stil de comunicare care poate fi aplicat în orice fel de context (familie, cuplu, servici, vânzări, relații cu clienții, vecini, omul care ți-a ocupat locul de parcare etc.) și care maximizează șansele de a obține ceea ce vrei.

Mai mult, nu doar că ai șanse mai mari să obții ce-ți dorești, dar economisești timp văzând mai repede dacă vei primi un răspuns favorabil la ceea ce vrei sau nu și ajungi la o soluție de comun acord.

Ca să înțelegi la ce mă refer când spun comunicare asertivă, trebuie să îți explic despre stilurile de comunicare

1. Stilurile de comunicare – de ce să le cunoști și cum să le reții ca să te folosești de acestea

Stilurile de comunicare se referă la anumite modalități prin care ne raportăm la ceea ce ne dorim și se manifestă prin gânduri, emoții, comportamente și atitudini.

Fiecare stil are anumite caracteristici. Nu există stiluri pure și nu există persoane care au doar un stil. Acestea se pot învăța prin exersare. Se pot conștientiza cum funcționează și putem observa ce consecințe au asupra noastră.

E important să le cunoști pentru că atunci vei avea mai mult control asupra rezultatelor tale. Vei reuși să transmiți mai ușor mesajul pe care-l dorești și vei reduce din probabilitatea ca celălalt să înțeleagă altceva. Din păcate, niciodată nu vei avea control 100%. De ce? Pentru că același mesaj pe care-l transmiți tu, poate fi interpretat de ceilalți în 100 de alte feluri în funcție de starea lor emoțională din acel moment, de problemele care-i preocupă și mai ales de lucrurile la care se gândesc.

Putem vorbi despre 3 stiluri de comunicare: pasiv, agresiv și asertiv.

Chiar dacă le cunoști, chiar dacă știi despre ele, te invit să citești în continuare ca să vezi dacă-ți poți lărgi înțelegerea.

Le voi lua pe rând și le voi discuta pe fiecare. O să-ți spun și cum anume să le reții cât mai ușor.

1.Stilul de comunicare pasiv

La fiecare din aceste stiluri, ne orientăm la ceea ce ne dorim și la modul în care vedem drepturile noastre. Deci 2 lucruri: scop și drepturi.

Stilul de comunicare pasiv de multe ori nu își cunoaște scopul, el așteaptă ca ceilalți să-i spună ce e mai bine și consideră că drepturile celorlalți sunt mai importante decât drepturile proprii.

În stilul pasiv, persoana adesea ajunge să lase de la sine pentru a-i mulțimi pe ceilalți, dar ajunge pe termen lung să sufere dezamăgiri și să fie neîmplinit. De ce? Pentru că nu a comunicat care sunt nevoile sale ci i-a lăsat pe ceilalți să decidă în locul său. Nu și-a transmis propriul punct de vedere și și-a neglijat propriile dorințe.

E atunci când nu ieșim în față, când preferăm să rămânem în umbră chiar dacă știm că lucrurile ar putea fi altfel și ne dorim acest lucru. Sau poate nici măcar nu știm ceea ce ne dorim și lăsăm să curgă de la sine că poate se vor ocupa și ceilalți de dorințele noastre.

Pe scurt: adesea nu prea știu ce-și doresc și drepturile celorlați sunt mai importante decât cele proprii.

2.Stilul de comunicare agresiv

Acesta e opusul pasivului. Acesta chiar dacă știe ce vrea de cele mai multe ori ajunge să vadă ceea ce-și dorește el ca fiind mult mai important decât ceea ce-și doresc ceilalți.

Ajunge să domine, să treacă peste părerile celorlați, să încerce să-și impună propriile puncte de vedere și propriile soluții. Ia decizii de multe ori fără să se consulte și se gândește doar la ce vrea el.

E atunci când cineva impune cum să se facă lucrurile și nu ține cont de nevoile, dorințele și preferințele altor persoane implicate în situație. E omul care adesea ridică tonul și nu arată flexibilitate. Cum vrea el, așa cere să se întâmple lucrurile.

Pe termen scurt poate câștiga, fiind mai incisiv și mai hotărât, dar pe termen lung ajunge să-și degradeze relațiile. Despre care spuneam cât de importante sunt ca să ai o identitate de succes aici.

Pe scurt: drepturile sale sunt mai importante decât ale celorlalți.

3.Stilul de comunicare asertiv

Dacă pasivul lasă totul de la sine și agresivul nu lasă nimic, asertivul e calea de miloc. Lui îi pasă și de sine, dar îi pasă și de ceilalți.

Ce vrea el e o soluție comună. El se percepe ca fiind cu celălalt în aceeași barcă. Pasivul și asertivul îi văd pe ceilalți în brăci opuse. Dacă pasivul vede barca celuilalt mai importantă și mai mare, agresivul vede propria barcă mai impunătoare și mai importantă.

Asertivul se așează în aceeași barcă cu celălalt și își dorește să ajungă la un acord comun.

El nu impune, el se consultă. El nu merge pe ocoliș că nu încearcă să manipuleze și nici să se scuze, el comunică clar, scurt și direct ceea ce-și dorește, respectând totodată dreptul celorlalți de a spune „nu”.

Când spun că are o modalitate de comunicare clară, scurtă și directă nu vreau să zic că e impunător. Ci doar că știe ce-și dorește și transmite într-o manieră în care celălalt să înțeleagă cât mai bine la ce se referă.

Știe că nu deține adevărul absolut, deci e deschis să vadă și părerea și perspectiva celuilalt, pentru a vedea cum să ajungă la o soluție de comun acord.

Dacă există un conflict, dacă are o problemă cu cineva, el știe că problema nu e la sine sau la celălalt, problema e la situația în care se află cei doi. Sigur, poate fi legat de ceva ce a făcut una dintre părți, dar nu vrea să acuze și să eticheteze, să arate cu degetul ci să privească lucrurile detașat.

De exemplu, dacă nu îi convine că celălat lasă vasele nespălate nu se gândește că are ceva cu el și trebuie să îl convingă pe celălalt să nu mai facă asta, nici că el trebuie să spele vasele în locul celuilalt ci că e ceva ce îl deranjează și comunică direct explicând omului ce anume îl deranjează și cum ar putea găsi o soluție de comun acord.

Pasivul ar tăcea și s-ar pune să spele singur vasele.

Agresivul i-ar spune „spală vasele, nu le mai lăsa murdare!”

Asertivul spune direct ce-și dorește dar îi pasă de perspectiva celuilalt și explică cum îl afectează situația, propunând totodată posibile soluții „când găsesc vasele murdare în chiuvetă, eu nu reușesc să gătesc și trebuie să le curăț eu. Ai putea să le speli imediat, iar dacă nu ai timp să nu le pui într-un loc pe masă ca să pot folosi chiuveta?”.

Dacă te interesează comunicarea asertivă în relația de cuplu și cât de important este să comunic deschis și direct ceea ce vrei („ex. îmi place de tine și mi-ar plăcea să mai povestim”), îți recomand să urmărești acest Ted Talk (e un terapeut român) pentru că explică foarte foarte bine și te ajută să înțelegi multe în 18 minute.

Pe scurt: asertivul se percepe în aceeași barcă cu celălalt și caută să găsească soluții avantajoase de ambele părți. Vede drepturile și nevoile sale importante dar și ale celuilalt.

2. De ce ai nevoie ca să comunici ceea ce vrei în orice situație

Pentru a putea face acest lucru e important să știi ce îți dorești.

Să îți cunoști scopul. Nu ai cum să obții ceea ce vrei în urma unei comunicări dacă nu știi ce vrei.

De multe ori, dacă vezi că lucrurile nu merg în direcția dorită de tine, oprește-te și răspunde-ți la următoarea întrebare: ce vreau să obțin din această comunicare?

Abia după să mergi mai departe. Dacă știi care ți-e scopul, poți comunica direct.

„Vreau să lași chiuveta goală”, „vreau să ieșim să ne cunoaștem”, „vreau să am terminat proiectul în la sfârșitul lunii” etc.

Dacă vezi că adesea intri în conflict, oprește-te și vezi ce îți dorești. Stai puțin și reflectează și atunci când nu ești prea încărcat emoțional. Gândește la rece ca să poți cântări într-o manieră mai echilibrată problemele. Merită să investești în ceartă? Ce obții din urma ei? Tot timpul să știi ce îți dorești. Dacă tot timpul știi ce îți dorești cât mai clar, nici nu te lași prostit (deci nu adopți un stil pasiv), nici nu prostești pe ceilalți (dacă știi ce-ți dorești cu exactitate poți fi mai flexibil în căutarea soluțiilor de ambele părți).

În orice interacțiune cu oricine, fie că e vorba de directorul executiv al companiei la care lucrezi, tipul/tipa de care-ți place și vrei să ieși cu ea, polițistul care te oprește sau șoferul de taxi, ca să obții ceea ce vrei în urma comunicării trebuie să știi foarte clar ce vrei.

Cum știi foarte clar ce-ți dorești? Răspunzându-ți la întrebarea „care e scopul meu în această comunicare?”

Ajută să întrebi și pe celălalt ce-și dorește. Sunt situații în care nu-l poți întreba direct „tu ce îți dorești?” și atunci parafrazezi, spui cu alte cuvinte ce ți-a spus el și ceri confirmarea.

De exemplu, auzi că ți se spune „faci prea multă gălăgie”, îi răspunzi „să înțeleg că-ți dorești mai multă liniște în casă…”

Pe scurt: întreabă-te ce vrei, ca să poți să-ți atingi scopul în comunicare.

3. Cum ceri ceea ce vrei

După ce ți-e foarte clar ce îți dorești, caută o modalitate cât mai directă și mai simplă ca să reduci din efortul celuilalt de a înțelege. E în avantajul tău să te înțeleagă cât mai ușor.

Oamenii au tendința de a reține începutul și sfârșitul dintr-o serie de itemi de reținut. Se numește efectul întâietății și efectul regenței. S-a observat că dacă li se dă un șir de numere, fără să aibă o ordine logică, oamenii rețin cel mai bine primele și ultimele din această serie. La fel se aplică și la orice altă formă de informație, nu doar la numere.

De aceea e important să comunici ce-ți dorești la început, dacă e ceva pozitiv, sau la sfârșit (după ce ai explicat situația) dacă e ceva negativ.

Fie că alegi să comunici în scris sau prin mail sau la telefon, dacă e vorba de ceea ce îți dorești comunică cât mai la început. Dacă e vorba de ceva ce ai vrea să schimbe omul, dacă e vorba de ceva ce te deranjează, începe cu a explica situația și comunică alternativa la final.

Când ceri ceva pozitiv (mă refer că nu critci), exemplu:

„mi-ai putea împrumuta bicicleta ta?”
Când ceri ceva să se schimbe (mă refer la critică):

„am văzut că bicicleta a fost murdară și nu m-am putut urca pe ea că-mi murdăream hainele, te rog ca pe viitor să o cureți dacă se murdărește și dacă nu reușești să mă anunți.”
4. Cum critici ca celălalt să nu se supere

Nu garantez că nu o să se supere. Garantez că această cale reduce cât mai mult șansele ca celălalt să ajungă supărat. Noi nu controlăm ceea ce gândesc ceilalți, cum interpretează ceea ce le spunem așa că nu vom avea niciodată garanții în comunicare.

Pentru a evita un conflict, e nevoie ca oamenii să nu se vadă pe baricade opuse. E nevoie ca oamenii să se perceapă de aceeași parte. Ei bine, ca să putem face asta, e important să ajungem la o înțelegere comună a situației.

Vezi și tu, cele mai multe conflicte apar pentru că oamenii văd diferit lucrurile. Așa că e nevoie să aduci înțelegerea celuilalt mai aproape de înțelegerea ta. Nu faci asta dacă impui o perspectivă proprie, ci poți doar să o împărtășești.

De aceea e important să îi explici omului care e situația.

Când ai făcut X, consecința a fost Y, aș fi preferat să faci Z.

„Atunci când întârzii să ajungi dimineața la locul de întâlnire la ora stabilită, ajung și eu mai târziu la cursuri și după sunt nevoit să cer notițele de la colegi să recuperez. Aș prefera să mă anunți dacă urmează să întârzii și să fie ok să plec și eu mai devreme”.

Dacă nu explici „de ce-ul”, dacă nu îl ajuți pe om să înțeleagă de ce nu-ți convine ceea ce faci și riști să fii agresiv. Explicația, faptul că-ți pasă de cum vede celălalt lucrurile face diferența dintre o comunicare asertivă și un agresivă.

Pe scurt: dacă vrei ca celălalt să nu se supere atunci când critici, spune ce comportament clar și specific te deranjează (că omul să știe la ce te referi), de ce anume te deranjează (ca să aveți o înțelegere comună) și care ar fi alternativele (ca să știe și ce soluție să aplice în caz că el nu găsește vreouna).

5. De ce să spui ce se poate face și nu ceea ce nu se poate face

Există așa numita „regulă a mortului”, care spune că doar morții ascultă atunci când le zici să nu facă ceva, iar viii au tendința să facă ceva.

Nu spune ce nu se poate face pentru că astfel te blochezi în obstacol. Te uiți doar la problemă și la faptul că există o problemă. E important și acest pas, dar nu e suficient ca să ajungem la soluții.

Spune și ce anume se poate face, oferă alternative, ca omul să știe clar și concret cum ar putea schimba situația.

În loc să spui „te rog să nu mai uiți să mă chemi și pe mine la ședințe”, spune „te rog să-mi trimiți mail atunci când planifici o ședință, în caz că nu sunt în birou”.

Observi diferența? Prima e centrată pe problemă, a doua pe soluție. Problema nu trebuie negată, dar soluția e bine să fie comunicată ca și alternativă pe care omul să aibă libertatea să o aleagă. De ce? Pentru că pot fi multe situații în care oamenii să-și dorească să facă lucrurile altfel, doar că nu cunosc o „altfel” de modalitate.

Pe scurt:

Să știi ce îți dorești
Să te percepi cu celălalt în aceeași barcă, în care ambele nevoi sunt importante
Să comunici direct ce-ți dorești
Să explici contexul ca omul să înțeleagă, atunci când vrei să facă ceva altfel și să propui și cum altfel

sursa: aici

Anunțuri